Socialismul este o stiinta

Există o a doua Statuie a Libertăţii pe Terra, învingătoare!

“Statuia libertăţii Europei de Est, adică doctrina socialistă şi a materialismului ştiinţific sunt, că vrem nu vrem, în Mileniul 3 redutele cele mai înaintate ale spiritului uman, la care dacă am renunţat temporar, vom reveni!”

„Fiindcă de la omul primitiv, mistic, religios, fricos şi ignorant şi laş şi bestial la omul civilizat prin ştiinţe şi numai prin ştiinţe, întâmpinând natura, cosmosul şi legile lor dumnezeieşti, extraterestre, e drumul lung şi greu al istoriei civilizaţiei umane, pavat cu jertfe omeneşti în spiritul cristic pentru binele şi înţelepciunea celor mulţi din republica Terra”.

Socialismul a fost infrant într-o serie de țări ca politica de stat, dar socialismul științific este la fel de viu ca oricând în mintea oamenilor. Renegații socialismului încearcă să își justifice trădarea lor disprețuitoare, susținând că idealul socialismului în sine este invalid. Cu toate acestea, adevărul nu poate fi ascuns sau eliminat. Prăbușirea socialismului în diferite țări nu înseamnă eșecul socialismului ca știință, ci falimentul oportunismului care a corupt socialismul. Deși socialismul se confruntă temporar cu o întârziere emoționantă din cauza oportunismului, acesta va reusi sa reînvie și va obține victoria finală pentru exactitatea și adevărul său științific.

Societatea, bazată pe proprietatea privată și pe produsul său, individualismul, se divide în mod inevitabil în clase ostile, produce antagonism de clasă și inegalitate socială și este însoțită de exploatarea și opresiunea maselor populare de o mică clasă conducătoare.

Istoria arată că independența pentru masele nu poate fi realizată într-o societate bazată pe individualism. O revizuire istorică a dezvoltării societății umane dovedește că, pentru a realiza independența maselor, o societate bazată pe individualism trebuie înlocuită de o societate bazată pe colectivism, prin socialism și comunism.

Ideea de a elimina exploatarea, opresiunea și inegalitatea socială, precum și proprietatea privată pe care se bazează acestea și de a înființa o societate egală bazată pe proprietatea publică, a fost propusă de socialiștii utopici cu mult timp în urmă. Cu toate acestea, socialiștii utopici, în ciuda simpatiei lor pentru mizeria maselor muncitoare exploatate, nu au reușit să le vadă drept forța revoluționară capabilă să îngroape societatea exploatatoare și să construiască o societate nouă. Aceștia au considerat că aspectele iraționale ale societății capitaliste ar putea fi corectate, luminând oamenii și apelând la „buna voință” a clasei exploatatoare. Este o iluzie neștiințifică să te aștepți la „voia bună” din partea clasei exploatatoare, a cărei natură este lăcomia. Așteptarea socialiștilor utopi de „voie bună” din partea clasei exploatatoare a fost limitarea lor istorică.

Istorici socialişti consideră că originile socialismului sunt cu mult înainte de secolele XVIII şi XIX, ajungând până în secolul XVI Thomas More Utopia, sau chiar până în antichitate la Republica lui Platon. O mare influenţă asupra acestei doctrine a avut-o insă Rouseau. Filosoful iluminist se preocupă de două teme fundamentale pentru socialişti, inegalitatea şi decizia colectivă.

A fost folosit pentru prima oară, autodefinitoriu, în engleză, în 1827, pentru a-i descrie pe discipolii lui Robert Owen. În Franța, din nou autodefinitoriu, a fost folosit în 1832, pentru a-i descrie pe discipolii doctrinelor lui Saint-Simon, iar după aceea de Pierre Leroux și J. Regnaud în l’Encyclopédie nouvelle.

Folosirea termenului s-a răspândit rapid și a fost utilizat diferit în multe locuri și momente, atât de grupuri, cât și de indivizi care se consideră socialiști sau de oponenții acestora. Deși există o mare diversitate de opinii printre grupurile socialiste, toți sunt de acord că își au rădăcinile comune în luptele din secolele XIX și XX ale muncitorilor din industrie și din agricultură, lupte duse conform principiului solidarității și pentru făurirea unei societăți egalitariste, cu o economie care ar servi emancipării maselor largi populare, iar nu doar puținilor bogătași.

Socialismul stiintific, este perte componenta a marxismului, studiaza procesul revolutionarla nivel mondial de transformare a societatii umane, proces care jumatatea  secol XIX –XX, se caracterizeaza prin o serie de crize, economica , sociala, ideologica, implicand reasezari si repozitionari a unor interese ale imperialismului neocolonial expansionist.

Esenta acestor mutatii consta in faptul ca intr-o serie de tari din estul Europei , forma prin care a luat nastere societatii socialiste nu au avut la baza o revolutie proletara asa cum s-a produs in Rusia, asa cum sa propagat in China, Corea, ci a fost impus, fortand societatea, care dupa parerea mea erea deja intr-un proces de desavarsire a revolutie burghezo-democratica  (in Romania),de fapt s-a copiiat(impus) un model care nu avea conditiile din Rusia Tarista.

In fapt esenta mutatilor politice de natura economico-sociala de la inceput de secol XX  si in special dupa al II-lea Rzboi mondial impunea o noua organizare a societatii, criza din 1929-1933, efectele nefaste ale razboiului mondial, si nevoia de a urma un nou experiment au impus modelul sovietic parte beligeranta si invingatoare in acest conflict.

In acest context , teoria socialismului stiintific a prezentat un interes stiintific teoretic si practic –politic deosebit necesar inlaturarii vechiului sistem social si faurirea unui nou sistem social progresist.

Marxismul ca sistem de gandire deschis a raspuns necesitatii istorice de cunoastere stiintifica in vederea solutionarii  problemelor generate de dezvoltare a capitalismului, de accetuare a contradictiilor din societate.

Socialism ştiinţific, a fost elaborat de Karl Marx şi Friedrich Engels în condiţiile maturizării capitalismului şi dezvoltării luptei de clasă a proletariatului, care începea să se opună burgheziei ca o forţă independentă,  este una dintre cele trei părţi constitutive ale marxismului; teorie (doctrină) social-politică al cărei obiect îl reprezintă structura şi dinamica proceselor trecerii de Ia orînduirea capitalistă la orînduirea comunistă, arătînd legile generale ale revoluţiei şi construcţiei socialismului, principiile organizării şi conducerii societăţii socialiste, pe temeiul cărora fundamentează strategia şi tactica luptei revoluţionare a clasei muncitoare, reprezentând astfel ideologia politică a clasei muncitoare, ştiinţa construcţiei socialiste.

Socialismul ştiinţific spre deosebire de socialismul utopic, care considera socialismul ca o cerinţă a „raţiunii“ şi ca un simplu ideal moral, socialismul ştiinţific demonstrează, pe baza legilor obiective ale progresului social, a analizei ştiinţifice a orînduirii capitaliste şi a evoluţiei acesteia, necesitatea obiectivă a socialismului. În acest fel, socialismul s-a transformat dintr-o utopie într-o ştiinţă.

Un rol hotărîtor în transformarea socialismului din utopie în ştiinţă l-a avut crearea materialismului dialectic si istoric. Unirea socialismul ştiinţific cu mişcarea muncitorească a dus la transformarea clasei muncitoare într-o clasă revoluţionară conştientă. Marx şi Engels au formulat tezele fundamentale ale socialismului ştiinţific, au arătat rolul proletariatului şi au demonstrat că lupta de clasă revoluţionară a clasei muncitoare constituie singura cale de instaurare a orînduirii socialiste..

Teoria socialismul ştiinţific are, în esenţă, un caracter general-valabil, un conţinut unic pentru toate ţările, deoarece legile dezvoltării sociale sînt în esenţă aceleaşi pentru toate ţările. Aceste legi se realizează însă în forme şi cu metode specifice fiecărei ţări, corespunzător stadiului dezvoltării ei economice şi sociale, raportului forţelor de clasă, tradiţiilor istorice etc.

Fondatorii marxismului au evoluat teoria socialistă punând accentul principal pe condițiile materiale și economice. Acest lucru se referă la faptul că a fost considerată o sarcină istorică importantă pentru a respinge teoria reacționară burgheză care a consacrat capitalismul și a predicat „eternitatea” acestuia, menținând totodată misticismul și fatalismul. Dar acum,   cei ce renega socialismul pledează pentru doctrina materială-atotputernică și doctrina pentru o economie-atotputernică, pentru a restabili capitalismul, iluzii ce sunt spulberate de desele crize din societate.

Punerea socialismului pe o bază nouă și științifică a fost considerată o sarcină foarte urgentă, nu numai de a depăși limitările istorice ale teoriei precedente a socialismului, dar și de a apăra socialismul împotriva tuturor tipurilor de distorsiuni oportuniste și atacuri imperialiste.

Sarcina istorică de a pune socialismul pe o nouă bază științifică a fost rezolvată cu succes de marele lider tovarășul Kim Il Sung, care a creat ideea Juche și, pe această bază, a evoluat o teorie socialistă originală.

Tovarasul Kim Il Sung a descoperit principiul filosofic potrivit căruia omul este stăpânul tuturor și decide totul. El a explicat o nouă lege care guvernează mișcarea socială, mișcarea forței motrice și a pus astfel socialismul pe o bază nouă, științifică. Cauza socialistă și comunistă, așa cum este clarificată de ideea Juche, este cauza maselor populare pentru independența lor completă. Socialismul sistematizat științific de marele lider tovarășul Kim Il Sung este socialismul centrat pe om și socialismul centrat pe masă, masele populare sunt stăpânul a orice, unde totul le servește și care se dezvoltă prin eforturile lor unite. Teoria socialismului orientat pe Juche a clarificat științific esența socialismului și legea care reglementează dezvoltarea lui, prin plasarea omului în centru. Pe această bază, teoria a explicat că, în cazul în care clădirea socialismului va reuși, trebuie data o luptă viguroasă pentru a ocupa cele două cetăți ale socialismului și ale comunismului, cetățile ideologice și materiale , trebuie acordată prioritate absolută luptei pentru a cucerii prin ideologie.

Precizia științifică și adevărul teoriei socialismului orientat pe Juche au fost dovedite de experiența practică a revoluției corene. Societatea socialista bazata pe Idea Juche s-a  produs in interiorul unei unei societăți semi-feudale coloniale,  revoluția și construcția sa infaptuit în circumstanțe neobișnuit de dificile, Partidul Muncii din Corea creat de marele lider KIM IL SUNG, a parcurs victorios calea socialismului, făcându-și constant sarcina principală aceea de a uni cu fermitate masele populare din jurul Partidului și liderului, organizațional și ideologic, așa cum cere ideea juche, consolidând astfel forța motrice a revoluție și îmbunătățirea rolului său. Partidul Muncii din Corea a consolidat puterea politică și ideologică a revoluției, dând prioritate certă transformării omului, remodelării ideologice, în toate lucrările în construirea socialismului, în același timp, s-a intarit  autodependența economica națională și apărare, avansează puternic revoluția și construcția fără a incetini, chiar și în circumstanțele complexe actuale. Experiența practică arată clar că socialismul corean, este întruchiparea ideii Juche, socialismul e științific și viabil se bazează pe viziunea și atitudinea față de om orientată de Idea Juche.

Jdea Juche, modul de aplicare in societate, este o caracteristica specifica poporului corean, nu se poate aplica in alt stat, poate fi un exemplu al diverisatii dezvoltarii Socialismului Stiintific.

Socialismului Stiintific a fost si este o necesitate, o expresie a necesitatii ca forta sociala istoriceste chemata sa realizeze transformarea revolutionara a societatii capitaliste

– clasa muncitoare –  sa devina constienta de intresele sale fundamentale, de misiunea sa istorica, de unde rezulta ca formarea constintei de clasa revolutionara se bazeaza pe cunoasterea in profuzime a categoriilor specifice cu care opereaza socialismul stiintific si anume: epocaistorica, claselesociale, raportulfortelor de clasa, intereselesimobilurile de clasa, strategiasitacticapoliticarevolutionara, mecanismulluptei de clasa, dictatura, democratia, rolulistoric al partidelorpoliticemuncitoresti-socialiste-comuniste, sistemulcapitalis, sistemul socialist si communist. dinamicaraporturilorinternationale, stadiul de dezvoltare al tarilor, etc.

Dezvoltareacategoriilorsocialismuluistiintific are locprininvestigarearealitatiisocialeprinmetodestiintifice, de cunosatere a teorieisistemelor, “Teoriagenerala a sistemelor a aparut in a II-a jumatate a sec XX cu aplicatie in stiinteleparticulare inclusive in celesocialesiumane.

Teoriagenerala  a sistemelor in modul general castiinta a “globalitatii”, aplicatileacestuia se extind in domeniifoartediferite ale realitatiinaturalesisociale, sistemulreprezinta o parte a universuluiperceputacaunitate, care poatesaisimentinaindentitatea, chiardaca se producschimbariipermanente in naturasisocietate.

Socialismulstiintificcaoriceproces in domeniulstiintei are de invins o serie de greutatii, dogmatismuldatoratpedeopartecafortele de productie au avut o dezvoltaremairapidadecatrelatiile de productia au franatdezvoltareateorieisipracticiirevolutionaremarxiste, oportunismul care necesitainfrangereatendintelorreformatoare, de subapreciere a roluluiteorieirevolutionaresi de alunecaresprepozitiiingust pragmatic.

Desigur in catevaranduri nu poatefidefinitSocialismulStiintific, vastadiversitate de idei, conceptii, abordarii ale transformariisocietatii capitalist-imperialisteintr-o societatenoua, in care omulesteelementulexistential central al intregiifilosofiisocialiste, implica o abordaresi un studiu permanent in paralelcu studiulaltor discipline.

Pentruinceputputemsaconcluzionamca:

• Nu trebuie confundat socialismul cu comunismul.  
• O republică socialistă/stat socialist își propune să instaureze comunismul.

Prin socialism se înțelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apară noțiunile de egalitate și solidaritate și constituie un proiect atât economic (colectivism economic, autogestiune, economie mixtă), cât și social (egalitate in drepturi, egalitate de șanse) și politic (democrație).

Astăzi, socialismul cuprinde într-un mod foarte larg și general pe toți cei ce doresc schimbarea organizării sociale în vederea obținerii unei mai mari justiții sociale:

Socialismul oranduire a umanismului
Socialismul este o orânduire a umanismului adevărat şi real, în care omul este măsura tuturor lucrurilor, o orânduire a unei economii eficiente şi dinamice, care se bazează pe cele mai bune realizări ale progresului tehnico-ştiinţific şi care asigură cea mai înaltă productivitate a muncii; o economie subordonată nemijlocit satisfacerii nevoilor societăţii, care se adaptează în mod flexibil la ele…
Socialismul este o orânduire a echităţii sociale, care îmbină garanţiile sociale ale cerinţelor de importanţă vitală ale omului în ce priveşte munca, ocrotirea sănătăţii, învăţământul, locuinţele, asigurările sociale cu aplicarea consecventă a principiului repartiţiei după muncă şi cu eradicarea oricăror forme de nivelare şi parazitism social.

Socialismul este o societate… care respinge consumatorismul, lipsa de spiritualitate şi primitivismul cultural.
Socialismul este orânduire a adevăratei puteri a poporului, în cadrul căreia pentru toţi oamenii muncii se asigură deplina posibilitate pentru exprimarea nevoilor şi intereselor lor, participarea la conducerea proceselor sociale, se înlătură înstrăinarea omului de putere.

Socialismul va devenii o orânduire a adevăratei egalităţi a tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor.
Legii generale ale socialismului
Socialismul are pretutindeni trăsături comune; în primul rând – puterea oamenilor muncii, proprietatea obştească, inexistenţa exploatării.

Forţa socialismului constă în diversitatea, în bogăţia experienţei internaţionale a miscarii muncitoresti, a miscarii socialiste.
Nu poate exista un model unic Socialist
Absenţa schimbului deschis şi creator de păreri între partidele comuniste, socialiste, muncitoresti, progresiste a adus prejudicii atât ţărilor socialiste, cât şi partidelor cu orientare socialiste, comuniste din alte ţări, întregii mişcări muncitoreşti… s-a considerat că nu există decât un model de comunism.

Realitatea demonstrează că lucrurile nu stau tocmai aşa, caderea societatii socialiste din estul Europei a adus prejudicii enorme dezvoltarii acestor state, o scadere dramatica a nivelului de existenta si un exod urias al fortei de munca specializata din aceste tarii.
Nimeni nu deţine monopolul asupra adevărului în ultimă instanţă, nimeni nu poate impune propriul model… Avem o moştenire comună, dar fiecare partid transpune în viaţă aceste principii  – Socialismului Stiintific– bazat pe stiinta, pe cunoastere, ţinând seama de particularităţile ţării sale, de situaţia internaţională şi de angajamentele asumate în faţa propriilor popoare.

(Material bibliografic, fragmente; Socialismul stiintific, Materialismul dialectic si istoric, Idea Juche, cuvantari, din istoria miscarii socialiste si muncitoresti,  pagina web, etc.)

Fil. Vasile Orleanu

Presedinte al Consiliului Suprem al

Partidul National Socialist

Presdinte al Comitetului National de Studiu – Idea Juche -.